24 ianuarie la Roma

24 Jan 2016

La Roma, m-am simțit de parcă eram elev de liceu, când stăteam pe băncile de pe Bulevardul Pardon din Câmpulung Muscel. Acuma băncile erau de piatră, în fața mea era Columna lui Traian, înfiptă în cerul albastru. Am stat ore în șir și am fost tare fericit, m-am simțit cineva, m-am simțit cu noi cu tot, cei vechi și cei de azi, parte din povestea aceea șerpuită de benzi desenate în piatră, desenate în urmă cu aproape două mii de ani. Acolo sunt și ai noștri, atunci făceam parte din istoria omenirii și am suferit că azi ne chinuim să prindem și noi trenul european să fim din nou adversari sau parteneri, dar egali cu ei.

Am înțeles o dată în plus că istoria fiecărei națiuni europene este rezultatul interferenței între poveștile mai vechi sau mai noi ale celorlalte națiuni.
În acest creuzet vechi de trei mii de ani, s-au mișcat și zămislit marile națiuni din care și noi facem parte. Acolo, pe banca de piatră, ca-n parcul meu din copilărie, am înțeles o dată în plus, că facem parte din istoria Romei la fel cum și ea face parte din istoria noastră. Cred că asta ne obligă să terminăm cu bâlbâielile și să dăm Cezarului…

Roșia Montană a noastră e acolo pe coloană, pentru ea s-au omorât între ei, apoi s-au împăcat, acum aproape doua mii de ani. Mi se pare absolut dement ceea ce au făcut guvernele României acum câțiva ani: să dea dreptul unor nimeni cu bani să bage buldozerele în galeriile romane, în istoria noastră. Vorbeam singur, acolo pe piatră, cu un președinte care la fiecare schimbare de guvern – și au fost vreo cinci, le trasa sarcina noilor miniștri să dea drumul la buldozere la Roșia Montană.
Că încă nu s-a întâmplat e un miracol – un miracol datorat faptului că națiunea română a reacționat. Vorbeam singur, apoi, gândindu-mă cum ne ținem istoria acoperită de pământ, nu vrem să o scoatem la lumină, parcă e un blestem al comorilor.

Sunt sigur, însă, că va veni și clipa în care să dăm pământul la o parte și atunci Roșia Montană sau Sarmizegetusa vor arăta exact la fel cu ceea ce vedem la Roma. Depinde numai de noi.
Și atunci, peste tropăitul trăsurilor de pe folii imperiale am auzit un cântec. Și nu o să credeți, era Hora Unirii, acum doua zile, duminică 24 ianuarie și în jurul Columnei lui Traian, un grup de români de acasă și români de acolo, din Roma, se învârteau și cântau cu steaguri tricolore.

Au făcut-o acolo, apoi au mers la Colosseum și au făcut-o și mai tare, au cântat de toate, poliția italiană îi supraveghea zâmbind. Iar deasupra, același cer senin ca acum trei mii de ani. A fost frumos, tare frumos.

 

semnatura_jurnal