Acordul de la Paris pentru combaterea încălzirii globale

15 Dec 2015

Sâmbăta trecută s-a încheiat, la Paris, conferința pe tema modificărilor climatice COP21. Cele 195 de state participante au adoptat un nou acord pentru climă, care prevede limitarea creșterii temperaturii medii globale la mai puțin de 2 grade Celsius, alocarea unui fond de 100 de miliarde de dolari pentru finanțarea statelor în curs de dezvoltare și un ciclu de cinci ani pentru verificarea respectării angajamentelor naționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. 

Acest rezultat este văzut ca un adevărat pas istoric de către reprezentanții diplomatici și politici prezenți la conferință, de presă și organizațiile ecologiste, deși acordul este mai mult o expresie comună a bunelor intenții, el neavând caracter obligatoriu. Aceasta a fost, de fapt, modalitatea prin care s-a asigurat participarea Statelor Unite ale Americii și a Chinei. 

În cadrul unei ședințe a grupului ALDE care a avut loc luni seară la Strasbourg, eurodeputații au discutat despre COP21 cu reprezentantul lor care a făcut parte din delegația Parlamentului European la Paris, Gerben-Jan Gerbrandy. Mircea Diaconu a vorbit despre compromisurile acceptate și condițiile impuse în elaborarea acordului, atrăgând atenția asupra imensei responsabilități care va cădea probabil pe umerii Europei.

imagine_MD

Când am făcut armata, am fost într-un pluton de 30 de soldați și eram cel mai scund, în formație ultimul. Și într-o bună zi, locotenentul nostru, înainte de a pleca la câmp, a zis “Luați lopețile alea!”. Toți cei înalți au trecut pe lângă lopeți, spunându-și probabil că o să le ia următorul. Când am ajuns și eu, m-am uitat în spate, nu mai era nimeni… după care le-am luat. Cred că asta e Europa, va trebui să ia lopețile.  Mai bine să le ia cineva decât nimeni.

Mircea Diaconu

 
 

Acum va trebui să ne îndreptăm atenția către implementarea acestui acord, context în care ne gândim la conservarea patrimoniului cultural, care este și el parte din răspunsul la problema schimbărilor climatice în Europa. Asta fiindcă în anul 2014 Consiliul Uniunii Europene a recunoscut patrimoniul cultural ca fiind o resursă strategică pentru dezvoltarea unei Europe durabile. Există studii care arată că strategiile de dezvoltare bazate pe conservarea patrimoniului (cum ar fi, de exemplu, regenerarea zonei Grainger Town în Newcastle-upon-Tyne din Marea Britanie) și inițiativele legate de mediile istorice urbane (precum cele din Cracovia, Lille, Liverpool și Manchester), în care s-a adoptat o abordare integrată a patrimoniului, au condus la regenerarea unor întregi regiuni și nu doar a zonelor vizate inițial.

 

 

http://www.cop21paris.org/