Am aflat secretele lui Pericle

12 Nov 2014

 

Zi plină azi, aproape ca de obicei aici, în capitala Europei. Mai întâi, ședința de grup, adică ALDE. S-a discutat despre situația bugetului Uniunii Europene, în sensul că Marea Britanie nu vrea să achite contribuția la buget. A venit apoi o propunere de schimbare a legislației, pentru ca Uniunea să stabilească modul în care își construiește bugetul. Vom vedea …

Am intrat în subiectul exploziv, lansat de presa internațională, și anume cum administrația fiscală din Luxemburg s-a înțeles cu marile corporații ca acestea să-și mute finanțele acolo, în schimbul unei impozitări de numai 1%. Discuții ample, mirări că de ce a apărut tocmai acum dezvăluirea, din moment ce toată lumea știe că de mulți ani se întâmplă aceste lucruri, și chiar în mai multe țări din UE. Se spune că fotbaliștii de la F.C. Köln s-ar fi mutat cu banii în Belgia, unde au statut de artiști, fiind impozitați ca atare. Cineva a întrebat dacă IKEA este o corporație suedeză, la care s-a răspuns “Nu, este, de fapt, o fundație cu sediul în Olanda, care plătește 4% impozit”. Se pare ca 22 de țări din UE au comportament de tipul ăsta.

Aceeași temă, de data asta în ședința de plen. Domnul Junkers se apără. Spune că deciziile fiscale anticipate, instrumentul incriminat, nu erau sub autoritatea primului-ministru, adică a lui, iar aceste lucruri vor continua să se întâmple, în lipsa necesarei armonizări fiscale la nivel european. Rezonabil, nu-i așa? Aproape toate grupurile parlamentare declară că îl susțin, firește cu excepțiile de rigoare: UKIP etc. Guy Verhofstadt prezintă poziția ALDE. Înainte de a o face, însă, se uită prin sală și întreabă, parcă disperat: “Unde este domnul Farage? Ar trebui să fie aici, ca mare specialist în evaziune fiscală, undeva pe o insulă de lângă Irlanda de Nord.” Se râde copios…

 

Poziția ALDE e foarte clară:

  • ancheta Comisei Europene să finalizeze raportul până pe 21 Decembrie
  • Parlamentul European să își înființeze o sub-comisie în cadrul Comisiei ECON, pe tema asta
  • să se elaboreze un cod de convergență și niște marje fiscale pentru toate țările europene, ca să poată fi combătută tendința absolut imorală a marilor corporații, care mai ales pe perioada de criză au făcut profituri uriașe, prin acest tip de slalom fiscal. Colegul nostru Alexander Graf Lambsdorff cere fermitate Comisiei și Parlamentului, citându-l pe Pericle: “Secretul fericirii este libertatea, iar secretul libertății este curajul”.

 

Era să uit (nu că n-ar fi important), la începutul ședinței au fost alocuțiuni pe tema Căderii Zidului Berlinului. Rezonabile toate, bine-venite. Cu o mică excepție, o deputată de la comuniști, care pretindea că s-a născut în RFG, și că, de fapt, Zidul e încă în picioare, n-a căzut nici astăzi, datorită „terorii” Uniunii Europene și NATO etc., etc., etc. Ca să vedeți, dragii mei, că nu numai la noi sunt din ăștia, rătăciți prin istorie.

Ajuns la capitolul Diverse, vă mai spun că mai am o singură întâlnire, cu deputatul polonez Wenda, care este raportor pe subiectul “Filmul european în era digitală”. M-a invitat să discutăm despre soluțiile pe care le văd eu pentru extinderea difuzării filmului european.

Este trecut de 6 seara, și mai avem câte ceva de rezolvat prin birou până pe la 8. Mâine dimineață, la 9:30, începe ședința plenară, în care un punct important va fi despre Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova. Voi lua și eu cuvântul. Undeva pe la prânz se va vota, iar după ședință eu am sa mă arunc direct în mașină, să zbor spre casă, că nu mai pot de dor. Ne vedem sâmbătă și duminică, poate și pe ecranele televiziunilor.

În final, o veste bună: mi-a făcut plăcere să-l votez ca vicepreședinte al Parlamentului European pe Ioan Mircea Pașcu, în locul Corinei Crețu. Am citit, pe chipuri, aceeași plăcere la majoritatea eurodeputaților.

 

semnatura_jurnal