Anca Odobleja: Jurnal de stagiar II

10 Nov 2014

 

Au trecut trei săptămâni de când mi-am început cercetarea și cu toate astea sunt încă la stadiul de început. Mă acomodez încet, încet cu imensitatea cladirii Parlamentului, clădire ce printre altele adăpostește o vastă bibliotecă “pentru toți„ poate cu cea mai modernă organizare. Se spune ca BIBLIOTECA este o ușă spre numeroase alte vieți… În cazul meu, biblioteca e ușa spre numeroase soluții ce ar putea veni în ajutorul instituțiilor naționale și a felului în care se gestionează diferite probleme sociale – ca de exemplu situația șomerilor…biblioteca e locul unde mă simt atât ocrotită cât și amenințată.

Atmosfera e liniștită, îmbietoare, prielnică meditațiilor sufletului aflat departe de casă, capcană parșivă a timpului. Amenințarea pierderii luptei cu timpul e obsedantă. Mai am atâtea de citit, de conspectat, de învățat… primesc răspunsuri, apar altele noi … găsesc soluții pe care până să le exprim îmi ridică alte semne de întrebare. Diferențele sunt mari, se vede de la o poștă, cel puțin în privința măsurilor de reinserție pe piața muncii pentru șomeri dar dacă aici se poate, ma gândesc ca trebuie să se poată și la noi!

Deși afară e înnorat, în birou e soare, e multă căldură umană. Atmosferă minunată! Azi am aflat de la maestru câteva crâmpeie de amintiri de la primul său film, turnat la Roșia Montană. Am mers acasă și am văzut Nunta de piatră!! O capodoperă…uitasem de Agârbiceanu, de Fefeleagă, de Dorin Liviu Zaharia…

În fiecare dimineață în drumul meu spre Parlamentul European trec printr-un parc superb, Parc Léopold, și chiar dacă e dimineața devreme, frig și bate vântul, oamenii în drumul lor spre servici, școală, facultate…„au timp” să zâmbească! Acasă, e diferit, românii au prea multe griji și prea multe probleme ca să mai zâmbească și îi înțeleg…dar sunt sigură că și cei de aici au grijile și problemele lor…

…se pare că cineva, ceva, reușește să-i determine ca față de alți oameni să fie oameni.

 

Anca Odobleja