Impresii

17 Oct 2014

Camelia Monu:

Duminică, 12 octombrie am pornit la drum cu emoții, speranță și bagaje. Emoțiile au fost și sunt cu atât mai mari cu cât pătrund mai mult in viața bruxeleza, deși, cu cât gust din dulceața orașului, cu atât îmi flamânzește sufletul după țara mea; și nu după traiul greu, ci pentru faptul că puținul patrimoniu pe care îl avem, îl lepădăm și tânjim apoi la priveliștea altor curți, în loc sa ne îngrijim de propriile buruieni.

Mă bucur nespus de mult că am primit această extraordinară șansă de a-mi extinde cunoștințele pe patrimoniu și nu numai. Mărturisesc că nu am crezut vreodată că voi ajunge aici și cu atât mai mult să îl cunosc personal pe domnul Mircea Diaconu, să fiu întâmpinată cu atât de multă căldură; spun asta pentru că sunt sigură că știm cu toții cât de dificil se ajunge în parlament, mai ales pentru o tânără de-o fragedă vârstă ce provine dintr-un orașel necunoscut și o familie modestă.

Dar cam atât cu melancolia, nu pot descrie în cuvinte cât de mult mă bucur pentru tot, de la arhitectura impresionantă a parlamentului (în care momentan mă rătăcesc și cred că voi experimenta asta o perioada), până la acel bonjour oferit cu zâmbet și sinceritate.

Anca Odobleja:

O vizită de turist prin Bruxelles echivalează cu bifarea unei destinații, cu o tresărire a unor amintiri despre semnificația locului și cu siguranță câteva fotografii spre aducere aminte…

Un stagiu de pregătire – o portiță prin care intri și care se închide repede, dar care îți trezește ambiții, vise, dorințe de mai mult …

O bursă ( chiar și de trei luni ) este o oportunitate care poate să-ți transforme viitorul…

Multumesc domnule Mircea Diaconu – pentru ca existați, pentru că ați avut o idee genială, pentru ca am ajuns aici!

Nu știu dacă aceleași mulțumiri le pot avansa acum Bruxelles-ului care mi-a apărut ostil și păgubos, nu pentru ce reprezintă el ca oraș și simbol ci: pentru frig, ploaie și vânt, și mai ales pentru că mi-a fost furat portofelul cu banii și actele imediat ce am “coborât” din avion, pentru „amabilitatea” polițiștilor alertați în timp util care au invocat fără să clipească că faptuitorii nefericitului incident sunt: „ țiganii români “, pentru cele două zile trăite în afara „echipei “ când m-am întrebat printre lacrimi, de o mie de ori „ce caut eu aici“ ?

Despre proiectul meu, dragă jurnalule, o să te țin la curent, pentru ca de azi am început munca!