Cinematograful este viața mea

5 Nov 2014

Da, aveți dreptate, în primul rând pentru că dumneavoastră întotdeauna aveți dreptate. Sunt vinovat că vă scriu mai rar decât mi-aș dori. Mă tem însă că dacă vă scriu despre tot ce se întamplă pe aici v-aș cam plictisi pentru că în cea mai mare parte sunt lucruri de uzură, și aștept întâmplări sau povești care chiar să vă intereseze. Vestea bună este că s-au adunat câteva. De pildă, ieri, a avut loc un maraton de ședinte ale comisiei pentru cultură și educație, în timp ce afară mă aștepta, la poarta parlamentului, un om din Constanța dormind în stradă de vreo două săptămâni, timp în care eu eram la Strasbourg sau în țară, și el, întrebat de serviciul de securitate al Parlamentului, le spunea că vrea să vorbească doar cu mine.

Ei, în tot acest timp, eu, în prezidiul comisiei CULT, trebuia să fac față, în timp ce Ondina (asistenta mea care dacă Doamne ferește se îmbolnăvește se blochează biroul de la Bruxelles iar eu rămân blocat între etaje, că încă mă rătăcesc în clădire) venea să îmi spună că omul din Constanța face presiuni la poartă. Ei bine, cred că m-am descurcat destul de bine pentru că se vorbea despre filmul european în era digitală. Interesul tuturor era enorm, m-am putut implica și am avut senzația că l-am convins pe raportorul principal, domnul Wenta, deputat din Polonia, și cu care o să am mai multe discuții private, și pentru că și eu sunt raportor din partea ALDE pe acest dosar.

Vă dați seama că este un subiect care mă doare și dacă în final aș reuși să mă fac util măcar în acest domeniu, cred că a meritat tot chinul și tot ce am pătimit până a ajunge aici. Pentru că soluția în care cred este extinderea pe toate căile a difuzării, ceea ce înseamnă că filmul din oricare dintre țările noastre trebuie să capete statut de “film european”, prin deschiderea piețelor naționale, iar barierele de limbă trebuie să dispară prin subtitrare și nu prin dublare, deci cu costuri minime. Și cu toții au fost de acord că trebuie reînviată funcția de socializare a cinematografului, mai ales în localitățile mici. Sunt o mulțime de amănunte în care nu am să intru dar, întelegeți-mă, asta este viața mea, așa le-am și spus. “Cinematograful este viața mea”, și am avut ieri senzația că pasiunea cu care le-am vorbit i-a activat pe mulți dintre colegii mei deputați.

Asta a fost doar o deschidere a subiectului, are implicații foarte multe și o să vă țin la curent pe traseu, mai ales că, văzând privirea disperată a Ondinei, ne-am grăbit tot biroul afară, la poarta parlamentului unde ne aștepta bărbatul din Constanța. Ei, acu-i acu! Este ora 6 și cred c-o lăsăm pe mâine ca să putem să postăm și materialul filmat pentru că ce ne-au auzit urechile este de poveste. Pe mâine!

 

semnatura_jurnal