De ce speranță? Pentru că …

9 Jul 2016

timmermans

Să nu ne lăsăm intimidați de cei care strigă mai tare, să nu ne lăsăm intimidați de insulte, să ascultăm cu atenție care sunt adevăratele îngrijorări ale celor care ne-au votat. Pentru că ei nu sunt tocmai mulțumiți de noi. Trebuie să ne schimbăm abordarea, să facem mai mult și mai bine. Răspunsul la problemele Europei nu constă în a pleca sau a ne da bătuți, ci în a oferi soluții concrete pentru probleme concrete.

Frans Timmermans, Prim-Vicepreședintelui Comisiei Europene

 
 

Cam așa s-a încheiat, în plenul Parlamentului European din Strasbourg, discursul Prim-Vicepreședintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, în ropote de aplauze și huiduieli ale celor care «strigă mai tare», adică ale celor de teapa lui Farage. Cumva, în pofida referendumului din Marea Britanie și Irlanda de Nord și a crizei migrației și a atâtor alte crize, mai mult sau mai puțin vizibile, Parlamentul și Comisia au dovedit încă o dată, săptămâna asta, că există speranță pentru proiectul european.

Plenul a aprobat miercuri un set de recomandări pentru programul de lucru din 2017 al Comisiei Europene. Prioritatea: joburi și condiții de muncă echitabile, drepturi sociale, precum dreptul la educație de calitate și la servicii esențiale, creștere și competitivitate.

Tot miercuri, eurodeputații și-au dat avizul pentru crearea unei Paze Europene de Frontieră și de Coastă, care va proteja granițele externe ale UE și va restabili funcționarea zonei Schengen.


 

De ce speranță?

Pentru că răspunsul la criza migrației, deși a venit cu întârziere, este întărirea frontierelor externe, și nu periclitarea liberei circulații în UE. Pentru că răspunsul la Brexit nu e nici răzbunare, nici autocompătimire. Răspunsul este înțelegerea nevoii de reformă și de concentrare asupra îngrijorărilor care îi unesc pe cei 500 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene: un loc de muncă stabil, o educație cât mai bună pentru copii.

 De ce speranță?

Pentru că se pare că Uniunea Europeană s-a făcut mare. Și cu toate acestea, se aud și pe la noi câteva voci eurosceptice. Niște oameni, parcă se tem pentru suveranitatea poporului român în cadrul UE. În momentul de față, însă, cea mai mare amenințare la suveranitatea noastră, a românilor, o reprezintă neajunsurile si nepăsarea sistemului nostru politic.
   Atâta timp cât România și fiecare stat membru al UE au un drept de veto în Consiliu, proiectul european rămâne o scară. O scară pe care putem urca toți, sau de pe care ne putem prăbuși toți. Succesul acestui proiect depinde de noi, de oamenii pe care îi trimitem la Bruxelles, de modalitatea în care profităm de avantajele și sursele de finanțare UE și, nu în ultimul rând, de cei pe care îi alegem să ne reprezinte acasă.

 

semnatura_jurnal