Despre imigranti, despre Europa, despre noi

16 Sep 2015

Ceea ce s-a votat zilele trecute în Parlamentul European a fost o propunere de rezoluție a Comisiei Europene pentru o strategie pe termen lung a migrației, legale și ilegale. Este bazată pe control, în tabere ce vor fi organizate în afara spațiului UE, cu finanțarea și întărirea Frontex – ca forță de intervenție rapidă care să oprească traficul ilegal și ambarcațiunile care traversează Marea Mediterană.

În această politică a migrației, aportul pe țări este doar un amănunt care tratează problema umanitară. Personal, sunt de acord cu principiul solidarității europene, în condiții de reciprocitate, însă. Adică, solidaritatea înseamnă că România nu trebuie ținută în afara Schengen.

Oamenii care se simt acum umiliți și refuză orice variantă politică trebuie să aibă posibilitatea să se coaguleze, să se organizeze, să își facă structuri și abia apoi să înceapă să facă curățenie.

Cred că este cazul să fim cooperanți, dar buni negociatori. Dacă trântim ușa sau construim ziduri, ne așezăm direct lângă comportamentele extremiste! A venit timpul ca marii lideri ai lumii, comunitatea internațională să iși asume responsabilitatea, altfel exodul va continua. Trebuie să se pună capăt acestui conflict astfel încât acești oameni să aibă șansa să se întoarcă acasă.

Acum, haideți să ne uităm mai atenți la această dramă. Oamenii aceștia fug de moarte! Printre ei pot fi și potențiali extremiști. De aceea trebuie verificați și triați extrem de atent, iar pentru acest lucru avem servicii specializate! Avem însă deja o mulțime de musulmani integrați și valoroși! Ce facem cu ei, îi expulzăm? Ce facem cu doctorul Arafat?

După genocidul armenilor, au venit aici multe mii de oameni disperați. A stat cineva la frontieră spunând ca pot intra doar 1705? După război, au fugit din Grecia generalilor, multe mii de greci de stânga. I-a numărat cineva? În secolul XIII o comunitate întreagă de sași, persecutată religios, s-a așezat aici și a fondat biserica din localitatea Cristian, de care ne bucurăm astăzi cu toții. I-a numărat cineva până la 1705?

Pot să vă dau multe exemple care ne-au îmbogățit, dar mai am o întrebare: Cum rămâne însă cu ospitalitatea românească, cu atât mai mult cu cât este vorba despre oameni care încearcă să scape de moarte, de viol sau decapitare? Le-am povestit celor de aici cum a emigrat Nadia Comăneci, târâș pe sub garduri cu o călăuză, riscând să fie împușcată!

Mă doare când văd atât de multă manipulare și atâtea scenarii odios construite când în joc sunt vieți omenești. Mă tem că în final inflamarea din ultimele zile va fi fost doar încă un prilej pentru niște oameni fără Dumnezeu de a obține voturi ca patrioți.

semnatura_jurnal1