Gri de Bruxelles

3 Dec 2014

Ieri a fost marți, o zi gri, cum sunt cele mai multe zile la Bruxelles, un gri fără ploaie. Dar nu pentru că o cheamă marți, și are întotdeauna trei ceasuri rele, a fost cea mai grea zi pentru noi aici, cel puțin, până acum.

O să vă povestesc totul în amănunt, cu bune și rele, dar dacă ar fi să aleg ceea ce mi s-a părut cel mai greu de rezolvat a fost atunci când a trebuit să rezervăm niște mese pentru invitații noștri la audierea pe care am organizat-o în Comisia pentru Cultură și Educație, pe subiectul Patrimoniu.

S-a întâmplat în câteva dintre restaurantele din apropierea Parlamentului. Credeți că n-aveau locuri? Credeți că n-aveau mâncarea potrivită? Credeți că erau prea scumpe? Credeți cumva că vroiau ținută obligatorie? Ei bine nu !! Nu vroiau să ne dea factură! Iar când Ondina, asistenta mea, le pomenea de factură, parcă îi înjura, nu alta. Dispărea brusc amabilitatea occidentală (pe care ne-am dorit-o atât de mult în timp ce chelnerii ne trânteau câte doi mici cu scobitori în farfurie și ne-ntorceau spatele după ce ne luau banii) arătându-ne ușa. Ușă care se afla la nu mai mult de 50 de metri de Parlamentul European. Care veghează și luptă împotriva evaziunii fiscale. Dacă aceasta este practica la 50 de metri de PE aproape că nu te mai miri că este la fel la 2180 de km., pe care i-am făcut deja de atâtea ori și îi cunosc ca pe ulițele satului meu.

Când în sfârșit am găsit un restaurant care nu ne-a dat afară și după negocieri îndelungate a acceptat să ne elibereze factură, zâmbetul și amabilitatea despre care vorbeam au apărut la mine și tot zâmbind le-am declarat că atâta timp cât o să fiu pe aici, o să fiu clientul lor. Și o dată în plus am înțeles cât de aiurea este zâmbetul fără motiv și cât de falsă este amabilitatea profesională.

Ca să închei, vă spun că au fost zile în care m-am simțit util aici, am pledat și-am vorbit despre lucruri în care cred, care mă pasionează, și care mi se par esențiale. În timp ce eu vă povestesc, fetele și băieții scriu și pregătesc materialele despre ce s-a întâmplat la audiere și pe care vi le vom prezenta în zilele următoare. Eu o să mă culc o jumătate de oră că nu mai sunt atât de tânăr cât mi-ar trebui.

 
 

semnatura_jurnal