Ieri și azi

18 Jan 2019

O dată în plus, Cineva acolo sus a iubit România.

Exact la capătul sutei noastre de ani, ca o medalie, ca o recunoaștere, ne-a dat postura simbolică, dar nu mai puțin extraordinară, de a prezida Consiliul Uniunii Europene.

Eu, care vin de departe, din anii ’40, și am văzut atât de multe, știu ce spun. Și acest lucru este al nostru, al tuturor, al celor care au pierit pentru țară, care au muncit pentru țară și al celor care o vor duce mai departe.

Poate de asta, mi-aș fi dorit ca în ceasul simbol de ieri de la Strasbourg să înțelegem corect această istorică clipă, care a căzut exact pe 15 ianuarie și să fim pe măsura spuselor lui, măcar pentru o zi

Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul…

 

Toate celelalte, bune, rele, rămân adevărate. Perfectibile. Unele obligatorii.
Dar sunt zile în viața omului sau a națiunii când trebuie să te îmbraci frumos.
Poate sună patetic. Dar eu sunt de la țară și acolo oamenii, de sărbători, încă se îmbracă frumos.

Senzația mea, ieri, în plenul Parlamentului European, a fost aceea a unui moment de sărbătoare în care câțiva mai au ceva de împărțit într-un colț și toată lumea îmbrăcată frumos așteaptă până se termină mica lor ceartă. Așa a fost ieri.

În dimineața asta, nu-mi doresc decât vorba lui Ion Barbu:

Să fim precum ne-am împăca.

 
 

semnatura_jurnal