Încă o zi obișnuită

7 Nov 2014


 

…Așa, să continuăm. Povestea lui ar fi cam așa. Nouă copii, cu mai multe femei. Am spus femei, nu soții. Ultimii trei, se pare, cu o prostituată, pe care a luat-o pentru o noapte și s-a căsătorit cu ea. Copiii sunt chiar mici, ultimul de șapte luni. Trăiau undeva în Constanța, și se specializaseră: el în portofele, ea în magazine. Nu le făceau, le furau.

Omul jură că vrea să muncească, dar că, din cauza cazierului, care vine după el, nu-l primește nimeni, iar ea nu mai putea să intre în niciun magazin. Era clar că vrea de lucru, așa că noi eram pregătiți, vorbisem cu forțele de muncă din Constanța, și aveam o listă de joburi. Așa că i-am spus să se întoarcă acasă, să se ducă să se angajeze, și i-am promis că voi vorbi cu acela care îl angajează, să îl rog să îi dea o șansă.

L-am cam certat, i-am spus că o să fiu cu ochii pe el și dacă nu se cumințește, o să aibă de-a face cu mine și sunt un dur.

Acuma, o să vedem dacă așa va fi, dar sigur este, că abia după ce am vorbit cu el m-am enervat. Pe toți ăia, că nu am alt cuvânt, care își părăsesc copiii și pleacă prin lumea largă, cică de dragul lor. Păi dacă de dragul lor, stai lângă ei, te dai cu capul de pereți, faci orice, ca să le fie bine. Și chiar când le trimiți bani, află că ei au mai multă nevoie de părinți decât de bani.

Dragii mei, probabil că o să mi se mai întâmple povești din astea, în timp ce sunt pe aici. La cât sunt de enervat pe tema asta, cred că o să le tratez cu totul altfel!

Pe curând, că e vineri și vă doresc un week-end… pardon, un sfârșit de săptămână voiam să zic, cât mai plăcut.

Al dumneavoastră,