Jurnal de asistent: Un seminar care sperăm că va conduce la includerea Sighișoarei pe rutele culturale europene

21 Jul 2015

Consecvent crezului cu care s-a dus în Parlamentul European, acela de a fi ”ambasador al durerilor și neîmplinirilor” noastre, Mircea Diaconu a revenit la Sighișoara pentru a treia oară de când este europarlamentar. Și, așa cum spunea la vizita din 11 mai a.c., nu a venit « cu mâna goală », ci aducând cu el oameni de la vârful ierarhiei europene pe care i-a convins, cu franchețea care îl caracterizează, că românii merită șansa de a avea acces la tot ceea ce Europa le oferă cetățenilor săi. Iar seminarul internațional « Dezvoltarea Rutelor Culturale Europene în România », desfășurat la un înalt nivel, dat de prezența directoarei Institututului European al Rutelor Culturale (IERC), Penelope Denu, este o dovadă palpabilă a eforturilor făcute la Bruxelles pentru ca ”vorbele noastre să nu rămână o poveste, ci să aibă urmări pozitive pentru cei de acasă”, după cum le declara recent europarlamentarul sighișorenilor.

”De când am deschis ochii, pledez pentru niște valori în care cred; știu că va fi bine într-o zi în România,” spunea Mircea Diaconu. Cu fiecare gest pe care îl face, el mai pune câte o cărămidă la temelia acelui bine pe care îl vede și pe care noi toți îl vrem împlinit. O așteptare pe care europarlamentarul și-o dorește a fi una activă, pentru că românii au așteptat prea mult, adeseori inutil, ca autoritățile să facă lucruri pentru comunitățile lor … Sunt gânduri pe care Mircea Diaconu și le-a exprimat direct, fără ocolișuri, la seminarul de la Sighișoara, unde erau de față reprezentanți ai autorităților locale și centrale, ai unor ONG-uri din zonă, dar și din alte județe, jurnaliști, specialiști în arhitectură și patrimoniu, simpatizanți ai eurodeputatului. Evenimentul a fost și o ocazie de a reitera preocuparea sa pentru problematica patrimoniului, arătând că raportul ”Către o abordare integrată a patrimoniului cultural european”, la care lucrează de opt luni și care va fi votat în plenul Parlamentului European la toamnă, va deveni legislație obligatorie, care va avea consecințe și pentru România.

Dincolo de unele note critice, vorbele, pe alocuri șugubețe, ale Maestrului au conturat, o dată în plus, un îndemn pentru comunitate de a-și lua în propriile mâini soarta și a acționa pentru conservarea și valorificarea patrimoniului ”pe care l-au construit generațiile anterioare și pe care noi cei de azi avem datoria de a-l transmite celor care vor veni după noi. E atât de simplu, trebuie doar să ne pese.”

Cei prezenți, inclusiv doamna Denu, pe care Mircea Diaconu nu a cunoscut-o personal până a o întâlni la Sighișoara, și a cărei expunere a adăugat valoare seminarului, au fost cuceriți de vorbele simple dar cu semnificații profunde ale eurodeputatului. Cu pricepere, dar și cu fermitate, el a moderat dezbaterile astfel încât seminarul să își respecte agenda și să își îndeplinească scopul de a oferi participanților informații și instrumente utile pentru a a acționa în direcția dezvoltării durabile a comunităților din care fac parte. Așa cum se spune că ”Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă”, e rândul nostru, al românilor ca, înarmați cu această muniție valoroasă, furnizată de persoana cea mai autorizată în materie, directorul IERC, care este și secretar executiv al Acordului Parțial Extins pentru Itinerarii Culturale, să acționăm fie pentru o eventuală racordare la cele 29 itinerarii culturale certificate de Consiliul Europei, fie ca, pe baza unor elemente de patrimoniu comune, să găsim minimum doi parteneri din Uniunea Europeană pentru a iniția noi itinerarii care ulterior să fie certificate. Așa cum spunea domnul Octavian Arsene de la Autoritatea Națională pentru Turism, prima cale e mai la îndemână, dar și cea de-a doua este la fel de posibilă. Cert este că din studiile și statisticile realizate de Ministerul Turismului, includerea obiectivelor locale pe un itinerariu cultural european poate avea consecințe majore în plan economic, fiind un motor eficient de dezvoltare durabilă locală. Deosebit de utile vor fi și materialele referitoare la tema seminarului oferite cu generozitate de organizatori tuturor participanților.

Turul ghidat al Cetății Medievale a fost pentru oaspeți un bun prilej de a vedea cu ochii lor părți bune și mai puțin bune ale abordării patrimoniului la nivel local, despre majoritatea aspectelor având deja informații din mediile de specialitate. Așa cum Mircea Diaconu spunea că deja vede binele pentru România, el și-a exprimat un punct de vedere optimist și vizavi de viitorul Cetații Sighișoarei. Dacă o inițiativă locală va poziționa Cetatea în întregul ei sau anumite obiective pe Harta patrimoniului rănit – o altă inițiativă a eurodeputatului în direcția îndeplinirii scopului muncii sale la Parlamentul European – poate se vor găsi și căi pentru ca aceste răni să fie vindecate. Și aici vorbim despre pavaj, pe care cu greu s-a putut păși din cauza pietrelor sărite din ”cimentul care nu avea ce să caute acolo”, despre circulația auto pe toate străduțele, despre clădiri restaurate fără grijă, ”cu betoane, cu termopane, cu materiale și culori, stricând mai mult decât au stricat sute de ani de năvăliri și intemperii”, sau despre comerțul stradal neadaptat la specificul locului.

Prezența lui Mircea Diaconu, remarcată cu bucurie de numeroși turiști aflați în Cetate, s-a integrat firesc în farmecul locului, completându-l în mod fericit. Faptul că grupul s-a oprit preț de câteva minute în fața casei cu cerbi din Piața Cetății, locul în care în cadrul festivalului de film sighișorenii au privit cu nesaț proiecția filmului ”Filantropica” (varianta în engleză a genialei producții fiind dusă de Maestru colegilor săi din PE), a închis un cerc. Cercul speranței, al promisiunilor împlinite… Nu întâmplător întâlnirile lui Mircea Diaconu cu sighișorenii au avut loc acolo… Piața Cetății, uneori spațiu de evenimente culturale, alteori spațiu de promenadă sau, iată, un loc de întâlnire, transformată în acele ocazii în Agora, oameni din diverse medii venind să îl întâlnească pe omul Mircea Diaconu pe care l-au simțit ca fiind diferit de tot ceea ce le-a fost dat să vadă în politică într-un sfert de veac de democrație …

Cecilia Lambu, asistent local