Jurnal de „ziua a patra”

5 Feb 2015

Joi, 5 februarie. Orice jurnal debutează cu “ziua întâi”. Al meu nu, va începe cu „a patra”. Este un amalgam, la fel ca și sentimentele pe care le trăiesc în aceste momente. Astăzi am primit, spre surprinderea mea, o temă nouă, diferită de cele din zilele anterioare, dar nu mai puțin interesantă: împărtășirea primelor impresii despre munca la o instituție europeană. Așa că m-am pus pe treabă…
Se spune că începuturile sunt întotdeauna grele. Adevărat. Dar nimic nu este ușor în viață. Iar atunci când îți dorești ceva și ești atât de norocos încât ți se oferă șansa de a-ți împlini visul, trebuie să știi să profiți de ea.
Dimineață tipic bruxelleză: puțin soare, puțin vânt, mai mult frig. Așteptam cu nerăbdare să pășesc prin filtrele de securitate care deschideau portalul spre o altă lume, cea a Parlamentului European. Încercam să îmi amintesc măcar câteva detalii despre structura și funcțiile acestuia, despre tratatele de la Roma, Nisa, Maastricht … Nimic. Blank page. Deodată mi-am auzit numele. Nu mai aveam timp să-mi scormonesc prin memorie.
Odată încheiate procedurile de înregistrare, am vizitat rapid clădirile Parlamentului (și am descoperit biblioteca! Yey!), iar apoi am mers spre birou, unde a început adevărata aventură. Atmosfera era plăcută și primitoare, iar oamenii calzi, binevoitori, zâmbitori. Deja mă simțeam destul de confortabil. Ca acasă. Totul mergea ca pe roate. Iar momentul mult așteptat venise. L-am cunoscut atunci pe domnul Mircea Diaconu, a.k.a. Mister MD. Mi-a oferit ceai și ciocolată. M-a surprins. Este mai mult decât ceea ce se vede la televizor. Este o persoană deschisă, glumeață, inteligentă și foarte hotărâtă. O persoană dornică de muncă, de la care avem o mulțime de lucruri de învățat, cu toții. Nici nu se putea altfel, pentru că aici nu e rost de stat degeaba.
Am consultat împreună programul pentru acea după-amiază. Trebuia să participăm la o conferință culturală, urmată de o expoziție. Suna foarte bine. Iar pentru că se apropia ora deschiderii, am plecat spre sala în care avea loc evenimentul. Dar, surpriză! No English, pas de Français … și fără traducere în română. În toată încăperea răsuna frumoasa limbă a lui Cervantes, spaniola. Ei bine, acesta era dușmanul cu care trebuia să mă lupt. Emoțiile îmi reapăruseră. ¡Cálmate!, mi-am spus. S-a dovedit a fi, însă, o bătălie ușoară.
Evenimentul, intitulat sugestiv “ARTĂ FĂRĂ FRICĂ”, a fost un omagiu adus victimelor atentatului terorist de la Paris asupra redacției săptămânalului Charlie Hebdo. Au fost prezentate operele mai multor artiști internaționali: scriitori, pictori, cineaști.
În deschidere, domnul Mircea Diaconu a ținut un scurt discurs la invitația colegei sale spaniole din Parlamentul European. Ne-a amintit de ceea ce spunea odată Winston Churchill despre libertate, siguranță și riscul de a le pierde pe amândouă atunci când renunți la una dintre ele.
Era destul de târziu când s-a terminat manifestarea. Și pentru că a fost o zi plină, Mister MD a ținut să ne spună personal, mie și colegilor: “Hai, acum fugiți acasă!”. Am plecat atunci. Dar ne întoarcem în fiecare dimineață.
Știu, viața e grea, dar frumoasă. La fel și începuturile. Fă-ți curaj, acceptă provocările și mergi mai departe!

 

Maria-Simina Dulamă, stagiar