Ministru’ și aspiratoru’

10 Mar 2016

Cu toate că duminica se zice că e a omului, e ziua de pace, exact duminica trecută mi-a venit să mă urc pe pereții mansardei în care stau la Bruxelles.

După ce le-am făcut pe cele zilnice, cafea, udat florile, n-am avut de lucru și am deschis televizorul pe un un post de acasă, urmând să pun în funcțiune aspiratorul. N-am mai putut, pentru că din televizor curgea ceva incredibil, direct din puțul gândirii unui ministru, din guvernul care este… am vrut să spun care este tehnocrat.

Am aflat din gura lui, cu argumente și noțiuni aproape științifice, oricum cu aer definitiv, că interesul României și implicit al guvernării lor este ca salariile în România să nu crească.

În caz contrar, investitorii Primăverii ne vor părăsi, relocati spre alte țări mai calde, unde alți cetățeni ai lumii lucrează pe doi lei.

Părea că ar fi o datorie patriotică să nu vrea nimeni salarii mai mari, un trai mai bun, căci până la cel european mai e cale lungă. Oricum, alte guverne au făcut la fel, dar n-au spus-o explicit, ca ministrul din ziua aceea care ne comunica o doctrină tehnocrată implacabilă. Pare că suntem condamnați definitiv la „doi lei”, ca nu cumva marile companii să ne lase singuri.

Am și eu o întrebare: Al cui e guvernul ăsta, pentru cine guvernează el, cine îl plătește pe el… marile companii sau cetățenii României?

Sigur, eu sunt doar un simplu om. Din păcate, nu am nicio putere, nu pot să fac nimic. De asta mi-a venit să urlu singur în mansardă, de neputință, așa cum probabil o fac și atâția oameni de foarte bună calitate din România, umiliți la nesfârșit de acest gen de doctrină, care încalcă grav articole fundamentale din Constituție. Dacă asta mai înseamnă ceva!

 

semnatura_jurnal