Mircea Diaconu, îngrijorat de disoluția noțiunilor fundamentale de civilizație creștină europeană

11 Jan 2016


Într-o intervenție în cadrul unei emisiuni de televiziune pe tema dramei familiei româno-norvegiene Bodnariu, Mircea Diaconu a subliniat faptul că, în condițiile în care Europa pare tentată să refuze a se declara și a se comporta ca un spațiu de civilizație creștină, noțiunea de familie rămâne, în opinia sa, celula fundamentală a creștinismului și a civilizației noastre culturale.

Referindu-se concret la cazul familiei Bodnariu, europarlamentarul a arătat că “dacă în această împrejurare – au mai fost și altele -, în care nația este lovită pur și simplu și în primejdie, nu se unește și nu reacționează ca un singur om, de sus până jos, e foarte rău, e chiar foarte grav”.

Mircea Diaconu a explicat contextul în care se produce drama familiei româno-norvegiene: “Traversăm criza disperată, ciudată și în mișcare a refugiaților, a venirii altei civilizații peste Europa, se varsă o altă civilizație o altă cultură peste Europa… Și vărsându-se, se varsă cu religia sa, cu noțiunea de familie, cu tot ce vrei. Și vine într-un spațiu vid, pentru că Europa refuză … Venind într-un spațiu gol, fac ce vor și se impun. Ăsta e pericolul.”

Europarlamentarul a arătat că nu și-a putut imagina, până a ajunge la Bruxelles, că acest subiect există în forma în care l-a cunoscut la Parlamentul European: “Sunt așa de revoltat pe subiectul acesta… Am pus mâna pe el, e ca un șarpe, e atât de prezent și de puternic… Disoluția noțiunilor fundamentale de civilizație creștină europeană este înfiorătoare”, a conchis Mircea Diaconu.


O să te rog Sandra, în timp ce o să spun câteva vorbe, să căutați la producție, în regie, steagul Norvegiei să îl difuzați. Și o să vă spun următorul lucru : Să știți că nu numai în țările nordice, în toată Europa civilizată, există genul ăsta, de … nu știu cum să îi spun, că îmi e greu să spun, nu e vorba de tradiție, nici de spirit, e o prostie.  E o prostie, ca o sinucidere după părerea mea. Vă spun un singur exemplu, am făcut raportul pe cultură, Patrimoniul European, de curând.  În timp ce redactam acest raport, era vorba despre  patrimoniul cultural european, și firește, am folosit textul “patrimoniul cultural religios”, pentru că mai mult de jumătate este religios, și administrat chiar de creștini, de catolici, de ortodocși, și așa mai departe. În clipa aceea, mulți, și din aproape toate țările civilizate europene, s-au strâmbat de parcă pronunțasem un cuvânt urât, făcusem o gafă, ceva de genul acesta. M-ați înțeles? Și au făcut toate eforturile să dispară textul. M-ați înțeles? Și atunci am făcut un complot cu Președinta Comisiei, care este italiancă, doamna Silvia Costa, și amândoi vorbeam încet, pe șest, la ureche, despre acest subiect, și l-am introdus pur și simplu, păcălindu-i dacă vreți. Ăsta e spiritul. Iată acolo e crucea (referitor la steagul Norvegiei), dragi co-europeni norvegieni, aia e crucea, deci Europa este creștină și refuză să se declare creștină, refuză să se comporte ca un spațiu creștin și de civilizație creștină, nu religioasă neapărat, ci de civilizație creștină. Așa s-a construit Europa. Parcă ne este greață de lucrul ăsta, parcă este impotența noastră, neputința noastră în această Europă civilizată, modernă. Este o aberație. Și atunci, sub această incidență, cade și noțiunea de familie care este fundamentală, celula fundamentală a creștinismului și asta, mă rog, civilizației noastre culturale.

Părerea mea este că, dacă în această împrejurare – au mai fost și altele -, în care nația este lovită pur și simplu și în primejdie, nu se unește și nu reacționează ca un singur om, de sus până jos, e foarte rău, e chiar foarte grav. Iar acum, când traversăm criza disperată, ciudată și în mișcare a refugiaților, a venirii altei civilizații peste Europa,  se varsă o altă civilizație o altă cultură peste Europa. Termenul e corect: se varsă. Și vărsându-se, se varsă cu religia sa, cu noțiunea de familie, cu tot ce vrei. Și vine într-un spațiu vid, pentru că Europa refuză … Singurul criteriu de apărare a acestui spațiu european este să le răspunzi cu aceeași monedă. Să vină într-un spațiu așezat, care are toate ingredientele unei culturi, unei civilizații și firește tradiția și așa mai departe. Nu, venind într-un spațiu gol, fac ce vor și se impun. Ăsta e pericolul … Nu noi ne rușinăm, ci Europa civilizată, v-o spun foarte clar chestia asta… Sunt așa de revoltat pe subiectul acesta… pentru că am fost siderat, plecând de aici, de acasă, și ajungând la Bruxelles, nu știam acest lucru, sau nu mi-l imaginam. Nu. Am pus mâna pe el, e ca un șarpe, e atât de prezent și de puternic… Disoluția noțiunilor fundamentale de civilizație creștină europeană este înfiorătoare.