Cafea presărată cu surprize și cu aromă de amintiri, la Sighișoara

12 May 2015

O altă zi de mai… Mircea Diaconu, cu a sa mașină galbenă, parcurge încă o dată acel drum al Speranței noastre care a ocolit toată țara ajungând apoi la Bruxelles… În urmă cu un an ploua în Piața Cetății din Sighișoara… ploua peste speranțele unor oameni de vârste diferite dar cu același gând: că Dumnezeu va îngădui unui OM bun, de-al lor, să izbândească.

Pe 11 mai 2015, aceiași oameni l-au așteptat, pornit în turul său de mulțumire, să ofere un zâmbet, o vorbă caldă la o ceașcă de cafea… Emoția așteptării s-a contopit într-o bucurie simplă dată de sosirea Maestrului… simplă, firească, dar atât de copleșitoare… Și vorbele au început să curgă molcome, iar oamenii le sorbeau cu nesaț… Cum e la Strasbourg, la Bruxelles, cum au fost începuturile și cum a reușit să înțeleagă și să devină parte a unei lumi despre care mai ieri citise doar…

Cu o seară înainte vorbea, la fel de simplu și la fel de profund, pe un post național cu audiență, despre o carte cu corespondențe de pe vremea lui Carol I, despre cum vrea să se curme obiceiul politizării societății românești, până în cele mai profunde straturi… Acum, în inima Transilvaniei într-un burg medieval despre care în februarie își mărturisea cu voce tremurată dragostea, OMUL Mircea Diaconu rostea niște adevăruri aflate de altfel la îndemâna oricăruia dintre cei care fac politică în țara asta, dar care niciodată nu au fost rostite de aceștia sau, în orice caz, nu în așa fel… Povestea cafelei care i-a schimbat definitoriu destinul, poveste de viață dezvăluită neașteptat în fața unor oameni aparent străini, dar cărora le-a simțit admirația, respectul, dragostea… Și pentru că în viață nimic nu e întâmplător, a urmat povestea, cu iz de “Titanic vals”, a intrării sale în politică, desigur într-un fel propriu…

Sighișoara, cea din inima țării dar și a lui Mircea Diaconu, își va primi locul său pe harta digitală a Patrimoniului european…. Sighișoara, distinsă nu demult cu Premiul Europei – cea mai înaltă distincție acordată de Consiliul Europei unei localități – este azi una dintre “rănile” deschise ale României, cea pe care Maestrul o reprezintă cu sufletul la Parlamentul European. Pentru că minutele erau puține și Maestrul și-a dorit să își respecte și de astă dată promisiunea de a ajunge la toți cei care îl așteptau, întâlnirea a fost densă, nu doar plină de emoții… Pictorul sighișorean a cărui lucrare despre Roșia Montană i-a rămas la suflet la vizita precedentă – Raul Kerekes – aflat acum într-o tabără de pictură, și-a trimis mama cu acea lucrare oferindu-i-o Maestrului împachetată în admirație și speranță.

Un jurnalist atipic, Luca Vasile, prezent la ambele întâlniri, a desenat un arc imaginar în timp, înmânându-i Maestrului un exemplar din ziarul în care fusese publicat articolul despre vizita sa de acum un an, ilustrat cu o fotografie din care răzbătea speranța și încrederea în izbândă… Cei prezenți au primit Raportul de activitate al eurodeputatului independent Mircea Diaconu pentru a le arăta concret ce a însemnat munca sa în acest prima an,dar și Harta patrimoniului rănit, o broșură despre un proiect prin care toți românii sunt invitați să se implice nemijlocit în salvarea și valorificarea patrimoniului material și imaterial românesc, ca parte integrantă a unei Europe unite și diversă.

Cecilia Lambu, asistent local


 Proiectul Harta patrimoniului rănit poate fi accesat pe www.mirceadiaconu.ro