Tragedia de la Paris

16 Nov 2015

În data de 21 octombrie, cu prilejul unei audieri publice la Parlamentul European pe tema prevenirii fenomenului radicalizării, spuneam: În clipa în care, în construcția europeană de astăzi, creștinismul pare a fi în discursurile politice și în documentele europene o povară și se refuză prezența termenului, există într-adevăr riscul ca tineri educați în școli europene să se îndrepte spre islam. Pe de altă parte, atunci când emigranții, pentru că despre asta este vorba, sosesc cu religia lor, de care nu se leapădă, într-un spațiu fără religie, e aproape firesc să încerce să și-o impună. Vă rog să observați că mă refer doar la nevoia de religie, la compatibilitatea doctrinelor și nicidecum la radicalism sau, mai rău, la terorism. Acesta este un alt subiect, e de tip criminal și nu își poate găsi nicio justificare, niciun pretext cultural sau religios, e crimă pur și simplu și acești oameni trebuie tratați ca niște criminali, și nu ca niște activiști.

După tragedia de la Paris, vă spun, aproape disperat, că e ultimul ceas în care mai putem repara ceea ce am stricat. Europa este un spațiu creștin, chiar dacă divers, iar familia este celula de bază a stabilității, a echilibrului, a educației, a moralei publice. Din păcate, în ultima vreme în Europa s-a acționat împotriva acestor valori care, după părerea mea, sunt fundamentale, mai ales în aceste clipe de confuzie și spaimă. În final, mai spun o dată: aceștia sunt doar niște criminali și trebuiesc tratați fără milă. Nicio religie, nicio ideologie nu pot justifica crima.

semnatura_jurnal